Unii pacienți amână o programare luni întregi. Nu din nepăsare, ci din frică: de durere, de un diagnostic, de ace, de rușine. Când ajung în sfârșit la ușă, sunt deja încordați, iar primul contact cu cabinetul hotărăște dacă rămân, dacă mai vin și cât de bine decurge consultația.
Recepția și organizarea nu tratează frica, dar o pot micșora sau o pot mări.
Ce îl sperie, de fapt
De cele mai multe ori nu procedura, ci necunoscutul:
- nu știe ce i se va face;
- nu știe cât durează și cât costă;
- nu știe dacă va fi certat că a venit târziu;
- se teme că nu va putea spune „stop”.
Fiecare lucru aflat din timp înseamnă o grijă mai puțin.
Înainte de vizită: informații clare
În descrierea serviciului spune simplu:
- cât durează consultația;
- ce se întâmplă la prima vizită;
- ce trebuie să aducă pacientul;
- unde este intrarea și unde se poate parca.
O primă vizită descrisă ca „discuție și examinare” îi liniștește pe mulți, dacă așa se întâmplă cu adevărat la voi.
Programarea fără telefon
Pentru unii oameni, apelul în sine este o piedică. Posibilitatea de a alege singuri o oră, în liniște, seara, îi ajută să facă pasul.
Ora potrivită
Pentru pacienții care se tem, prima oră a zilei este adesea mai ușoară: nu au timp să-și facă griji și așteaptă mai puțin. Dacă un pacient îți spune că îi este frică, propune-i dimineața.
Așteptarea scurtă
Fiecare minut în sala de așteptare crește tensiunea. Dacă medicul întârzie, spune-o: „Mai durează cam zece minute.” O așteptare cu termen se suportă mai ușor decât una fără.
Sala de așteptare
- lumină caldă și un loc de stat departe de ușa cabinetului;
- apă la îndemână;
- muzică în surdină, care acoperă zgomotele din cabinet;
- fără afișe cu imagini medicale care sperie.
Primul contact
Tonul recepției contează mai mult decât cuvintele:
- salut, privire, nume;
- nicio remarcă de felul „de ce nu ați venit mai devreme?”;
- o frază care arată că frica este ceva obișnuit: „Mulți pacienți au emoții la prima vizită. Spuneți-i medicului.”
Notează, ca să nu repete
Dacă pacientul spune că îi este teamă, notează în fișă, cu acordul lui, ca medicul să știe înainte ca el să intre. Pacientul nu trebuie să explice de fiecare dată de la capăt.
Semnalul de oprire
Unii medici stabilesc cu pacientul un semn simplu, de exemplu mâna ridicată, la care se opresc. Este decizia medicului. Pentru un om care se teme, contează mult să știe că are control.
După vizită
Câteva cuvinte la plecare: „Ați făcut un pas greu. Data viitoare va fi mai ușor.” Și programarea următoare făcută pe loc, cât curajul este proaspăt.
Ce ține de medic
Cum se explică procedura, ce metode de calmare sau de control al durerii se folosesc și când este nevoie de ajutor specializat pentru anxietate sunt decizii medicale. Echipa de la recepție sprijină, dar nu promite în numele medicului.
Un prim pas făcut în liniște. Pe RezervăOra pacientul vede serviciile, durata și prețul și își alege singur ora, fără să dea telefon.