Copiii la cabinet: programări, părinți și o sală de așteptare liniștită

Un copil care a așteptat patruzeci de minute intră în cabinet plângând. Ore potrivite vârstei, durate reale și o sală de așteptare gândită pentru cei mici.

Un copil de patru ani care a așteptat patruzeci de minute într-o sală fără jucării intră în cabinet plângând. Consultația durează dublu, mama este încordată, iar următorii pacienți aud totul prin ușă.

La copii, organizarea face jumătate din consultație.

Articolul acesta este despre organizare. Deciziile medicale aparțin medicului.

Orele potrivite

Mulți copii mici sunt mai liniștiți dimineața și după somnul de prânz. Întreabă părintele când doarme și când mănâncă cel mic și ocolește acele ore. Școlarii vin după-amiaza: păstrează intervale pentru ei.

Durata

O consultație cu un copil cuprinde dezbrăcatul, liniștitul și întrebările părintelui. Trece durate reale, nu pe cele de la adulți. Prima vizită, mai lungă.

Fără așteptare

Zece minute pentru un adult sunt o veșnicie pentru un copil de trei ani. Lasă rezervă între pacienți și anunță părintele dacă apare o întârziere, ca să vină mai târziu sau să aștepte afară.

Sala de așteptare

  • un colț cu câteva jucării ușor de șters și cu cărți;
  • loc pentru cărucior;
  • un loc de schimbat scutecul;
  • niciun obiect mic și niciun colț ascuțit la înălțimea copilului.

Jucăriile se curăță des. Mai bine puține și curate decât multe și lipicioase.

Copii bolnavi și copii sănătoși

Dacă se poate, separă-i: ore diferite pentru controale și vaccinări față de consultațiile pentru copii bolnavi sau locuri de așteptare diferite. Cum anume, stabilește medicul.

Ce îi spui părintelui dinainte

În descrierea serviciului sau la programare:

  • ce să aducă: carnetul de vaccinări, analizele, lista medicamentelor;
  • cum să pregătească copilul;
  • cine poate însoți copilul și ce acte sunt necesare, dacă nu vine un părinte.

Pentru regulile privind acordul părinților, consultă un jurist.

Cum îi vorbești copilului

Recepția îl salută și pe el, nu doar pe părinte. Pe nume, la nivelul ochilor lui. Fără „nu te doare” spus cu ușurință: dacă doare, a doua oară nu te mai crede.

Frații

Mulți părinți vin cu doi-trei copii. Dacă sunt consultați toți, programează-i unul după altul, cu timp pentru fiecare. Dacă este consultat doar unul, spune dinainte că ceilalți așteaptă în sală.

Părintele cu emoții

Uneori părintele are mai multe emoții decât copilul. Ajută informațiile clare dinainte, un ton calm la recepție și timp pentru întrebări la sfârșit.

După consultație

Recomandările, în scris: părintele ține minte jumătate din ce aude cu un copil care plânge în brațe. Programarea de control, făcută pe loc.

Micile recompense

Un abțibild, un „bravo”. Vizita următoare începe cu amintirea celei de acum.

Mai puțin timp în sala de așteptare. Pe RezervăOra părintele alege singur ora potrivită programului copilului, iar durata fiecărui serviciu o stabilești tu.

Un copil de patru ani care a așteptat patruzeci de minute într-o sală fără jucării intră în cabinet plângând. Consultația durează dublu, mama este încordată, iar următorii pacienți aud totul prin ușă.La copii, organizarea face jumătate din consultație.Articolul acesta este despre organizare. Deciziile medicale aparțin medicului.Orele potriviteMulți copii mici sunt mai liniștiți dimineața și după s…